Proverbe 4:23 „Păzește-ți inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieții!”
Cu timpul înaintării mele pe drumul credinței am realizat ca Dumnezeu a dorit din totdeauna ca eu să îmi păzesc inima!
Provin dintr-o familie dezbinată,în care consumul de alcool,țigări,certurile și diferite amenințări devenise deja o obișnuință.Primii ani din viață au fost alături doar de mama și familia ei,apoi intervalul claselor primare până la începutul clasei a 5-a părinții locuind căsătoriți 4 ani.Ambii părinți consumatori de alcool,certurile reciproce și unele amenințări repetate din partea tatălui chiar cu moartea asupra mea și a mamei,devenise aproape o obișnuință!
Vacanțele de vară le petreceam la țară la o soră a bunicului meu,dar și acolo aveam parte de certuri din partea bătrânului când era sub influența alcoolului!Dar acolo mă simțeam mai în siguranță,aveam cel puțin un exemplu bun.Bătrâna încerca insistent să mă învețe ca eu să nu fiu ca tatăl meu sau ca bătrânul care ii făcea viața grea atunci când bea!Si o făcea la un mod insistent cu confirmare “mă Alexandre tu înțelegi ce zic?… să nu faci ca ei niciodată!”
Vacanțele de vară petrecute la țară s-au încheiat când am terminat clasa a 8-a,mama fiind bolnavă,am decis apoi ca atât vacanțele de vară cât si după liceu să lucrez să ne putem întreține eu și mama.Am lucrat la gatere (prelucrarea lemnului),o muncă destul de grea pentru un copil.Acolo lucra și tatăl meu dar în loc de ajutor și susținere din partea lui,am primit în continuare certuri,reproșuri până la amenințări cu moartea.Am încercat cât am putut să îmi păzesc inima,să nu reproduc ce făcea el și să nu ridic mâna împotriva lui să îmi fac dreptate singur.Cumva răsunau în mintea mea acele cuvinte “tu să nu faci așa!”.
Ajungând la banii mei,deși ii câștigam greu,am acceptat în clasa a 10-a să lucrez pentru cineva la construcția unei pensiuni,acei oameni fiind chiar rude cu mine se ocupau și cu traficul de motorină.Începând de aici am lăsat garda jos și nu mi-am mai păzit inima,câștigând banii mai ușor diavolul avea grijă să ii și pierd la fel de ușor!Am început a consuma și eu alcool,liceul era amplasat între două baruri,orele devenise o opțiune,majoritatea timpului la școală o petreceam la bar.După un an am revenit iar la gatere muncă mai grea dar asta nu m-a oprit să continui cu consumul de alcool.Am terminat liceul,am luat chiar și bacalaureatul și mi-am continuat stilul de viață așa până întâlnind niște fete în social media ce vorbeau din biblie am conștientizat ca nu am o biblie în casă.Am mers hotărât la catedrala din oraș fiind în concediul de Crăciun am cumpărat o biblie și începând a o citi efectiv în mai puțin de o lună nu am mai simțit nevoia de alcool deloc.În luna Mai găsisem o evanghelizare a lui Luigi Mitoi la biserica din care fac parte acum,și am decis să merg și eu.Fiind “speriat” de modul de rugăciune la comun,pe finalul programului m-am făcut nevăzut.Am revenit la final de lună la o seară de tineret,apoi a doua zi la biserică și tot așa,până am decis să îmi predau viața în mana lui Dumnezeu și am decis să îl las pe el să îmi prelucreze inima!
Psalmul 51:10 „Zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou și statornic!”
În tot acest timp trecuse 21 de ani de când erau părinții divorțați,și 15 ani de la majorat.In tot acest timp nu mi-am urât tatăl,dar singurul lucru ce îl învățasem de la el era să nu fiu ca el.Eram doar la nivel de cunoscuți,nimic mai mult.Imediat ce am decis să îl las pe Dumnezeu să îmi transforme inima,în concediul din septembrie 2024,am decis să îmi vizitez tatăl după 21 de ani,să fac pace cu el!Cu siguranță Duhul lui Dumnezeu a vrut asta,pentru că a fost ultima dată când mi-am văzut tatăl în viață.Imediat după botezul în apa am primit vestea tristă ca tatăl meu este în stare critică(57 de ani fără o zi spitalizare).Un virus C îl lovise,diagnosticul final cancer hepatic,îmi programasem un concediul spontan de sărbători să merg să îl văd,dar nu am reușit în ajunul Crăciunului l-am ingropat.
Am avut pe moment o remușcare ca timp de 21 de ani nu am făcut nimic să îmi repar relația cu tatăl meu,dar tot rugăciunea și Dumnezeu m-a întărit să merg mai departe și în continuare să îmi păzesc inima și atât cat tine de mine mă rog și pentru mama ca și ea să fie printre cei salvați.
Concluzie:
– O inimă nouă restaurată o ai doar prin citirea și auzirea Cuvântului și lăsându-l pe Dumnezeu să preia controlul
Psalmul 119:11 „Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!”
-Nu lăsa nici o traumă din copilărie să te influențeze,nu încerca să o repari singur,orice gol umple-l cu Cuvântul lui Dumnezeu,tu prin forțele tale proprii nu poți face nimic 🙏🙏
